(05/01/2019) POETI E SCRITTORI SANTAGATESI : FRANCESCO SOLDO N'ALDA VOLDA LA NEVE A S.AHETA di Francesco Soldo | ||
N’alda volda la neve a s. aheta 2012 La matina la prima voce a re sei fu quera re Maria: quanda neve! Attiende Peppì ancora sciule! Me meneje ra lu liette e apriette la serranda: la neve aveva cummugliete tutto. Miezz’a la chiazza manche n’anema! Alle otto, alde voce: re huardie nomene qualche femmene e huagliune parlavene. Arrive Urtenzie cu re pele mmene e allucca: jamme, scete a luè la neve mmiezze a re stradera, accussì la jende pote scì accattè ru pene. Rind’a nu ha sparierne tutte quande. Me huardeje lu spettacule janghe, re cinghiette l’uocchie re sta bellezza, appuggete a lu bastone, passe n’ande passe. Me ritereje pure ije. Nu fuoche bellissime quatte o cinghe fiamme si currene appriesse com’a re criature mmiezze a la chiazza. Mentre huarde stu fuoche me vene a mende nu fatte re n’alda neve cheta. Mamma mia se trueveva a s.aheta! erene brutte tiempe! E quanne mancheva ru fuoche rind’a na chesa erane pasticci. Sott’a chesa mia steva na famiglia ca re tiembe re neva suffreva. Nunziatina la mamma s’avvieva pe re casera a cherchè. Venne pure a chesa: Mecalecchia, Mecalecchia sone Nunziatina! Mamma: trese Nunziatì qualche cosa? Nunziatina: Voglie qualche levene, nun pozze appiccè ru fuoche, re criature muorene re fridde! Mecalecchia: Apri la fossa, ascinne chiene chiene e pigliete re levene! Nunziatina: Grazie, grazie! Senza perde tiempe Nunziatina se meneje rinda a la fossa e nghiaheje na levene re cerza nu cuorpe r’urne, na cioppera r’alive e na levena r’amenela. Se ne ghianeje tutta cuntenta baceje re mene re mamma quese chiangeva. Ruccucce, lu figlie ghiù gruosse e erra acciuffarne quere levene e se re purtarne. A l’uldeme viagge mamma piglieje doje misure re farina nu stuozze re furmagge doje spangerre re puorche miezze gruffulere e nu piezze re larde e ne re dije. Nunziatina chiangeva e s’annetteva re lagrime cu lu maccature re nghepae al’uldeme risse: Micalecchia, grazie e ca lu Signore ve pozza benerice. Assenne ra chesa pure Rucchina re Ze Falucce le reje nu fasce re frasche r’alive. Ije gruardeje a mamma e erra me risse: Figlie mije quessa eja la miseria, la feme chiù brutta ca esiste a lu munne re oscie. | ||