(18/11/2018) POETI E SCRITTORI SANTAGATESI : FRANCESCO SOLDO- ANDO' NARDUCCE di Redazione | ||
Narduccio Sanità | ||
Andò Narducce (Francesco Soldo)
Ra la matina priéste, ‘nnanze à lu nèhozie, re criature re la scola vulèvene lu quadèrne, lu stuchhie e li pennine a cavallotte pe la bèlla calligrafia. Tutt’à nu uà arriva na mamma, tutta spamissa,: “Nardù ramme duje quaderne, un a rihe e un a quadrette e li pennine à cavallotte: sta maèstra nun me fèce rorme la notte. Nardù, vire ca te le vènghe a pahè mo’ ca piglie la pèha.”
Lu juorne appriésse arriva na fémmena ra Santa Maria: “ Nardù voglie nu maccature pe ‘nghèpa, na coppela pe mariteme e na camesètta pe figliema ca fèce la sarta a la Scampetèdda.” Narducce piglia nu scatele e sestèma a tutte. La fémmena èsse E torna roppe nu pòche Cu nu sacchètte chine re fasule E na harrina bella grossa Ca fèce l’uove ogni matina. “Nardù, solde nun ne tènghe ma t’agge purtète ste còse e nun manga tiémbe ca te pozze purtè re patène fresche.” Narducce huardèje a Carmalina E nun se peglieje quère cose E aspetteje ca putevene, quanne facevene li solde. N’ata matina arrevèje l’anzanése: purtèje patène, fasule e nu harrucce, bèlle gruosse e cantatore. Narducce capije subbete ca lu frustiére Vuléva fè cange mèrce E subbete addummannèje: “Che t’aggia rè” e subbete la fémmena respunnije: “Me sèrve na coppela pe mariteme, duje maccature fiurète pe me, e na cammisa pe lu uaglione.” Narducce rije la robba e risse: “ Me pièhie quanne puje.” Quann’èra fèstarind’a re casere Scèvene tutte andò Narducce. A lu battèzze , re cummère Scèvene à pegliè lu cumplète: la cuppulécchia, re scarpucce e lu pagliaccètte janghe. A la prima cumunione Se scéva a accattè la cammisa janga, la cravatta e la curona. Lu cumbère accattèva lu rullogge o lu braccialètte. Quanne se spusèva: lu spose, a prima matina , scéva andò Narducce a farse ‘mbrufumè e a farse fè lu nurghe a la cravatta. La sposa se scéva accattè lu pittamusse E lu fiore pe rind’a li capirre. Po’ nun te riche quanne muréva quarchèrune: la notte lu scévene a rescetè. Vulévene re cravatte nevre pe tutte li figlie, la maglia nevra pe la muglièra e lu cappiérre pe lu muorte. Pe lu pahè se ne parlèva roppe.
Insomma andò Narducce se truvèva tutte: re fède, re catenine, r’anèddera e ogni ricordo, re maglie pe uomene e fémmene, calze e cammise p’ogni occasione e dda curréva tutta la pupulazione.
Tiembe re viérne o tiémbe re fèstere , lu néhozie èra sembe chine: criature ca scévene accattè re scateline, li parapalle, re caramellucce. Se stéva la néve scevene accatté lu huande re pèlle Ca Narducce allarehèva cu cèrte legnètte Ca le preparèva Cresciola. Li gruosse e alde scévene accatté re tagliole pe ‘ngappè r’acèddera. Sop’a lu poste stésse re spennavene E subbete, a re casera, re mettévene a cutturiérre. Se vennévene sciarpe, coppele, passamundagne, huande re lèna e basche. Li cliènte affezziunète èrene : Mengucce Rausèe, maste Francische e Tonine Patètta. Quanne vennéva li cappiérre a qualcune ca tenéva la chèpa grossa, Narducce lu mannèva a fè n’ate servizie E quanne turnèva lu truhèva già pronde. L’allarhavene cu nu strumènte de lègne ca tenéva sule irre Rind’a lu pahèse.
Era nu via vai, perché tutte quande truvavene na suluzione, pe tutte le necessetà, cu la cchiù grande soddisfazione lore e re Narducce Sanità. | ||