(02/08/2018)
DIALETTANDO IN SANTAGATESE : ZE MINGHE, STORIELLA SCRITTA DA GIOVANNI CASTELLO


di MaestroCastello

Ze Minghe.
Mo ve cònte na storia c'asseméglia nu pôche a quéra re lu ciucce r'Accrija sòpa lu cambanère.
Stévene a lu paése certe mastre frabbecature che se devertévene a fé schérze. 
Na vòta èrene sciute a ghiurnèta 'ndó Ze Minghe, une ch'era nu poche a l'abbunète e li mastre se mettiérene r'accuórde re le fè nu schérze. 
Mannàrene Ze Minghe accattè li chiuòve. 
Subbete ròppe la muglièra e li figlie re Ze Minghe s'abbijarene a zappè l'uórte. 
Torna Ze Minghe e addummànna: 
- Andò so' ggiùte figlieme e muglierema?
E li mastre, sèrie sèrie: 
- Hanne purtète lu puorche ngimm'a l'albere re méle.
- Ngimma a l'albere re méle?
addummannèje l'ome meravigliète.
- Muglièreta e figliete l'hanne 'nghianėte ngimm'a l'albere re méle pe le fe' mangè re mèle.
Ze Minghe, féssa féssa, nge pozza crére
- Quéra matta! Quéra 'ngandèta; eja prpria frechėta 'nghėpa!
Accumenzèje allucchè :
- Nun putéva scutulè l'albere pe fe' caré re méle e darle a lu puorche? Avìja 'nghianè lu puòrche ngimm'a l'albere re méle!!! 
Come voglie fe', lu puòrche accussì môre; quèra fémmena èja propia ammattùta, me vole arruunė!
Accussì, mèndr'allucchèva, acchiappa nu tàcchere, córre 'ndò la muglièra e l'accumenzèje a ddè taccarète. 
La muglièra nun sapéva che èra succiésse e allucchèva pe lu rulòre: 
- Mamma mia, aiuteme tu! Quiste ha pèrse li siénze! 
Che èja? Che t’è succiésse? Minghe, che te piglia? 
Mamma mia aiuteme, còme voglie fè!
Ce ne vôlle parecchie re tièmbe pe fè capì a Ze Minghe ca nunn'èra alluère niènde e che li mastre , chìre muòstre, pe se fe' na resėta, l'avévene ritte apposta na buscìja.

TRADUZIONE:

C'erano in paese alcuni mastri muratori che si divertivano a fare scherzi.
Un giorno erano andati a lavorare da Ze Minghe, un bonaccione e i mastri concertarono di fargli uno scherzo.
Mandarono Ze Minghe a comprare dei chiodi. Subito dopo che fu uscito, la moglie e i figli s'incamminarono a zappare l'orto. 
Tornato che fu Ze Minghe chiese:
- sapete do sono mia moglie e i figli?
I mastri, in tono serio:
- Hanno fatto salire il maiale sull'albero delle mele
- Sull'albero delle mele?
disse meravigliato l'uomo.
- Si, tua moglie e i tuoi figli l'hanno fatto salire per fargli mangiare le mele.
Ze Minghe stupidamente ci credette.
- Quella matta! Quella stupida, è tutta scema!
Ze Minghe iniziò ad urlare:
- Non poteva scuotere l'albero, far cascare le mele e darle al maiale? Che bisogno aveva di far salire il maiale sull'albero?
Povero me, così mi muore il maiale! È proprio ammattita, mi vuole rovinare.
Prese un bastone e cominciò a dare bastonate alla moglie, la quale non ne sapeva il motivo ed urlava dal dolore.
- Mamma mia, aiutami tu, quest’uomo è impazzito!
Dimmi, cos'è successo? 
Mamma mia, non so cosa fare!
Ce ne volle per far capire a Ze Minghe che non era vero nulla, che era tutto uno scherzo dei mastri per farsi una risata..

(giovanni)