(11/06/2018)
QUANDO IL DIALETTO DIVENTA POESIA AGGE SUNNČTE


di MaestroCastello



Agge sunnėte nu paése
cu tanta càsere,
cu re porte
senza chiàvere.
Agge sunnète li crijature
c'a la scòla
còntene a la maestra
come fanne
a nasce li pulgìne.
Agge sunnète
uagliùne re sett'anne
sòp'a n'albere
che se fanne
n'attreppèta re cerėse.
Agge sunnète nu crijatùre
re corsa pe la strèta,
poverièrre, é carùte! 
la mamma mô l'allucca,
no pecché s'è fatte mèle;
ma pecché ha strazzète
lu calzòne.
Agge sunnète re mammanônne
che fanne re mamme,
pecché vìvene cu la famiglia.
Agge sunnète nu grande fridde,
e tutte attuòrne a lu fucurile
a ddìce cunte.
Agge sunnète na chèsa
senza telèfene e senza televisione,
gènde che vìve cu lu mùle
e nun se sènde sòla.
Agge sunnète.....macché!
nu stéve mica sunnànne,
mô ca ce pènze;
stéve sùle arrecurdànne!

(Giovanni)