(11/06/2018) QUANDO IL DIALETTO DIVENTA POESIA AGGE SUNNČTE di MaestroCastello | ||
Agge sunnėte nu paése cu tanta càsere, cu re porte senza chiàvere. Agge sunnète li crijature c'a la scòla còntene a la maestra come fanne a nasce li pulgìne. Agge sunnète uagliùne re sett'anne sòp'a n'albere che se fanne n'attreppèta re cerėse. Agge sunnète nu crijatùre re corsa pe la strèta, poverièrre, é carùte! la mamma mô l'allucca, no pecché s'è fatte mèle; ma pecché ha strazzète lu calzòne. Agge sunnète re mammanônne che fanne re mamme, pecché vìvene cu la famiglia. Agge sunnète nu grande fridde, e tutte attuòrne a lu fucurile a ddìce cunte. Agge sunnète na chèsa senza telèfene e senza televisione, gènde che vìve cu lu mùle e nun se sènde sòla. Agge sunnète.....macché! nu stéve mica sunnànne, mô ca ce pènze; stéve sùle arrecurdànne! (Giovanni) | ||