(21/09/2017) MESTIERI DI UNA VOLTA : LI FURNERE di Redazione | ||
LI FURNERE Menghiótte attezzèva, mulenèva e ‘nfurnèva. Cumba Giuuànne carrescèva la paglia re San Carle, re frasche re cèrze re Servarule cu lu ciucce o cu lu mule. La matina prima c’asséva lu sóle e lu roppe mangète, Giuuànne partéva pe se vije cu lu ciucce, na racanèrra, na zóca, nu rastiérre e nu bastóne pe cumbagnia. Rinda a lu vòsche accumunzèva la fatihia: accugliéva re frasche, facéva nu muntóne, spannéva la racanèrra, la renghiéva e l’attacchèva Terèva lu ciucce, lu cumannèva e se ‘ngenucchièva, terèva la racanèrra sópa a re sparre e lu ciucce s’alzèva e acchiène acchiène s’avvièva. Giuuànne, cu na mèna la racanèrra tenéva e cu l’alda a lu bastóne l’appuscèva. Ogni tande Giuuànne le réva vóce: aah, aah, aah, aah Rafaniè ca lu furne amma mbuchè. Arrevète a Sand’Andonie, lu ciucce se fermèva e Giuuànne piglièva la zóca, pe ‘nganna la passèva, e a la racanèrra l’attacchèva. Schèle schèle, ‘nghianète ‘nghianète, a la Cróce, Giuuànne se faceva lu ségne e a lu furne era arrevète. | ||