(18/07/2017)
DIALOGHI IN VERNACOLO SANTAGATESE SCRITTI DA MARIO DE CAPRARIS


di Mario De Capraris

La moglie al marito appena rientrato dalla campagna:

“Allora? Che é fatte?”

Il marito: “Agge miste a poste nu poche la massaria.”

La moglie: “Eh la massaria.... uagliò, rrà é veré che é fè.....l'é fè aggiustè.... e po' stèje pure qualche sorge. L'ata vota stéva na corchia hrossa quande a nu hattarierre. Ah, mo' che m'arrecorde... iére agge viste a Giuanne e  Cungetta. Ha ditte che te vole 'ngundrè.”

Il marito: “Chi? Irre o erra?”

La moglie: “Cum'é? Irre o erra.... Irre!”

“Se tu nun dice se l'ha ditte irre o erra....”

“Ma se capisce che éja irre che te vole 'ngundrè.”

“E sì, t'aggia legge lu penziere. A proposete, nun zacce se ne ru diche a Giuanne...”

“Che l'é rice?”

“Ma... ne ru diche o nun ne ru diche?”

“Ma che l'é rice?”

“Re venì a pettè la massaria, no?”

“Rennirre, nun ne ru decènne... fa cume vuje.”

“Tu che dice? Ne r'aggia rice?”

“Se nun ne ru dice, po' s'offenne. Rennirre.”

“Mah famme fè na véppeta, va. Eh, che véppeta? Uagnà, ma stu vine.... qua m'é lassète sule lu sculacchje.”

“I' t'agge lassète lu sculacchje?”

“Ru bbire.”

“Tu, lu uine, prima te lu vive e po' rèje la colpa a l'ate.”

“Agge capite, aggia sci a renghje la damigiana. Giacché me trove, riénghje pure lu bedone r'uoglje. Ma... stu bedone... guarda che vucchele!”

“Nu vucchele? E che? Se l'hanne rusechète li surge?”

“Va be, piglje l'atu bedone.”

“Eh, quire véje a pegliè? Chisà cume stèje attarachète re moreha r'uoglje. Pòrtete quiste.”

“Cu lu vucchele?”

“Ma quale vucchele...”

“Osce che cucine? La harrina?”

“E che vulive? Lu harrucce?”

“Ru ssèje che me pièce re chiù lu harrucce.”

“Eh... harrucce, harrina....”

“Lu harrucce tène nu sapore e la harrina ne tène n'ate.”

“Sèje quanda vote te crerive che era harrucce e invece te si' mangète la harrina.”

“Siende, amma veré nu poche quanne amma parte? Ne le vulime sci crèje? Partime crèje e turnème pescrèje.”

“Crèje? No, crèje no. Ne le scème pescrèje.”

“Ma pescrèje é rumeneca. Partime pescrirre.”

“Pescrirre? No, pescrirre tenghe ra fè. Pescrone.”

Il marito, ironico: “Sì, pescrazza. Uagnà, accussì nun partime chiù. Siénde, pe piacere, nun me fè alzè, piglieme nu poche lu beccettulle re la merecina. Stèje rrò.”

“Qua?”

“No. No rrò. Rrà.”

“Rrà? E tu rice rrò... Ri: rrà.”

“No. No rrà. Rrò.”

“Rrò o rrà? Nunn'agge capite.”

“Rrò. Rrò.”

“Uagliò, tu me fèje 'mbambalì. Na volda rice rrò, na volda rice rrà.....”