(15/04/2017)
VERNERÌ SANDE


di MaestroCastello

VERNERÌ SANDE di Carmelo Volpone.

(dialetto santagatese)

Quànne fuje Vernerì Sande,
la Marònna se mettìje lu mande.
Nunn'avènne cu chi scì,
sóla sóla se ne partì.
Truhètela San Giuhánne pe nnannde,
l'addummannèje che géva facènne.
Vèche truhànne lu figlie mije,....
lu figlie mije vèche cercanne.
Curre curre, Marònna bèlla,
è stète trarìte lu figlie tuje;
stè a la chèsa re Pelète
tutte sanghe e sfracellète.
Tuppe tuppe, a lu purtóne,
só la mamma re Gèsù.
Mamma mamma, nun pòzze aprì,
stèche miézze a li Giurèje;
a li Giurèje só stète vennute,
e qua me tiénene ngatenète;
m'ànne luhète ra nghèpe r'allòre
e m'ànne miste na cróne re spine.
Ndó lu ferrère và, a lu merchète,
e fatte fè tre chiòvera adatte:
lònghe nun tande, ma assèje suttile
ca passene la carne senza fè mèle.
Ma pure la Cróce re chiòvera triste,
passarne, e re carne squarciarne re Criste
e nziéme Maria cu lòre nghiuète,
re tutte lu Munne verì li pecchète.
Allóra chiangìje e chiangìje
e re prète bagnèje
e tutta la gènde, ra mamma qual'èra, 
la perdunèje
cèrta ca sabbete, lu figlie già muórte,
salvatóre r'ognune sarrìa resórte.
(Carmelo Volpone)

Tratto dal libro: Sant'Agata di Puglia nel tempo " del prof. Carmelo Volpone.