(15/03/2017) "E' SCIUTE A SCETTE' LA SCIOTTA” : SONETTI IN VERNACOLO SANTAGATESI SCRITTI DA MARIO DE CAPRARIS di Mario De Capraris | ||
Sciotta = Acqua di Cottura | ||
La moglie rivolta verso il marito e il figlio: - Allora, mi raccomando, purtète ste ttièlle a Maria, ca quera é malèta e nun ha putute cucenè. - Che ce stèje rinde a re ttièlle? - chiede il marito. - Che adda stè? Ru rrise – dice la moglie. - Rinde a questa qua agge miste la sciotta. Ne ru ddice, che la mettesse. Se no, ru rrise vène troppe asciutte. Mo' nun facènne cume a l'ata vota, che l'é fatta scettè. - La sciotta? Mica l'agge scettèta. - Ma se t'agge viste ije, che la scive scettanne. - Forse se scettèva pecché scennéva re schèle. Se tu ascinne, nu sciétte la sciotta? - No. - Tu m'é ritte: “Ascinne ascinne” e la sciotta s'é scettèta. - T'aveva rice: “Anghièna anghièna”? Che ne sacce che, scennènne, sciétte la sciotta? - E' mèglie che se scètta la sciotta, e no che sciuléje ije. - Eh, vuje sciulè? Ce manga sule che, scennènne, sciulìje e sciétte la sciotta. - Tu te vuje preoccupè pe la sciotta... Quire, zi Andonie, stéva la scalenéta, era scise e, sèmbe cu lu sciuoche, facije nu sciuliatone che se alzèje tutte sciuffelète. - Sì, ma tu mo' nun penzanne a ze Andonie. Penza a nun sciulè....... Chisà se fazze bbuone a mmannarve... - Vuje ca nun ce scème? - Nu ru ssacce. - Oh, se amma sci, scème. Se nun ce'amma sci, nun ce scème. - Meh, va bè. Scète, scète. - Eh, mo' rice: “Scète scète”. Po' succère qualche cosa, e rice: “Pecché site sciute? Chi ve r'ha ditte re sci?” - Ije riche accussì? Ma tu vuje sci o nun vuje sci? - Come, nun voglje sci? Ma tu.... - Pecché ru ssacce che si' nu sciauorte. E se puorte la sciotta... - Eh, pure che la scètte.... Pecché, tu nun sciétte la sciotta? - La scètte quanne nun zèrve. - O serve o nun zèrve, sèmbe sciotta eia. Se me cerca Luigi, rennirre.... - Ne ru ddiche: “E' sciute a scettè la sciotta”. - Eh, scherza tu.... Comunque rennirre. Scésse a lu circule, che po' voche pure ije. - Nun t'adda aspettè? - No, scésse, scésse. Anze, scènne scènne, chiamasse pure a Tonine. - Osce é' sci a lu circule? E se Luigi nun ce vole sci? - Pecchè nunn avessa sci. Scème sèmbe. - Eh sì. Scème sèmbe.... Invece re rice: “Scésse chi vole”, stèje sèmbe a rice: “Amma sci a lu circule? Amma sci rrà? Amma sci qua?” - Nun c'aggia sci cchiù? Nun ce vèche. - Nunn é capite... - Pe mme, sci o nun ce sci, è la stessa cosa. Tu me rice: “Nun ce scènne” e ije nun ce voche. Vèje bbuone accussì? - Mé, va bè, porta ru rrise e la sciotta, se no se fanne fridde.-
- Mario De Capraris | ||