(15/03/2017)
"E' SCIUTE A SCETTE' LA SCIOTTA” : SONETTI IN VERNACOLO SANTAGATESI SCRITTI DA MARIO DE CAPRARIS


di Mario De Capraris
Sciotta = Acqua di Cottura
 Sciotta = Acqua di Cottura


 

 

La moglie rivolta verso il marito e il figlio: 

-        Allora, mi raccomando, purtète ste ttièlle a Maria, ca quera é malèta e nun ha putute cucenè. 

-        Che ce stèje rinde a re ttièlle? - chiede il marito. 

-        Che adda stè? Ru rrise – dice la moglie. -  Rinde a questa qua agge miste la sciotta. Ne ru ddice, che la mettesse. Se no, ru rrise vène troppe asciutte. Mo' nun facènne cume a l'ata vota, che l'é fatta scettè. 

-        La sciotta? Mica l'agge scettèta. 

-        Ma se t'agge viste ije, che la scive scettanne. 

-        Forse se scettèva pecché scennéva re schèle. Se tu ascinne, nu sciétte la sciotta? 

-        No. 

-        Tu m'é ritte: “Ascinne ascinne” e la sciotta s'é scettèta. 

-        T'aveva rice: “Anghièna anghièna”? Che ne sacce che, scennènne, sciétte la sciotta? 

-        E' mèglie che se scètta la sciotta, e no che sciuléje ije. 

-        Eh, vuje sciulè? Ce manga sule che, scennènne, sciulìje e sciétte la sciotta. 

-        Tu te vuje preoccupè  pe la sciotta... Quire, zi Andonie, stéva la scalenéta, era scise e, sèmbe cu lu sciuoche, facije nu sciuliatone che se alzèje tutte sciuffelète. 

-        Sì, ma tu mo' nun penzanne a ze Andonie. Penza a nun sciulè....... Chisà se fazze bbuone a mmannarve... 

-        Vuje ca nun ce scème? 

-        Nu ru ssacce. 

-        Oh, se amma sci, scème. Se nun ce'amma sci, nun ce scème. 

-        Meh, va bè. Scète, scète. 

-        Eh, mo' rice: “Scète scète”. Po' succère qualche cosa, e rice: “Pecché site sciute? Chi ve r'ha ditte re sci?” 

-        Ije riche accussì? Ma tu vuje sci o nun vuje sci? 

-        Come,  nun voglje sci? Ma tu.... 

-        Pecché ru ssacce che si' nu sciauorte. E se puorte la sciotta... 

-        Eh, pure che la scètte.... Pecché, tu nun sciétte la sciotta? 

-        La scètte quanne nun zèrve. 

-        O serve o nun zèrve, sèmbe sciotta eia. Se me cerca Luigi, rennirre.... 

-        Ne ru ddiche: “E' sciute a scettè la sciotta”. 

-        Eh, scherza tu.... Comunque rennirre. Scésse a lu circule, che po' voche pure ije. 

-        Nun t'adda aspettè? 

-        No, scésse, scésse. Anze, scènne scènne, chiamasse pure a Tonine. 

-        Osce é' sci a lu circule? E se Luigi nun ce vole sci? 

-        Pecchè nunn avessa sci. Scème sèmbe. 

-        Eh sì. Scème sèmbe.... Invece re rice: “Scésse chi vole”, stèje sèmbe a rice: “Amma sci a lu circule? Amma sci rrà? Amma sci qua?” 

-        Nun c'aggia sci cchiù? Nun ce vèche. 

-        Nunn é capite... 

-        Pe mme, sci o nun ce sci, è la stessa cosa. Tu me rice: “Nun ce scènne” e ije nun ce voche. Vèje bbuone accussì? 

-        Mé, va bè, porta ru rrise e la sciotta, se no se fanne fridde.-        

 

-        Mario De Capraris