(14/10/2016) L'AMBASCÈTA :STORIE IN VERNACOLO SANTAGATESE RACCONTATE DA GIOVANNI CASTELLO di MaestroCastello | ||
![]() | ||
A li tiémbe re na vóta, li giùvene re lu paése na fémmena la verévene cu lu binòchele. Re fémmene stèvene nzerrète nda la chèsa a cóse e recamè, assévene sule pe ggì a la chiésa o appriésse a la preggessióna. L'uómene scévene la ruméneca a l'assuta re la messa a Sande Necòla: huardàvene e facévene ségne a na uagnàrda pe sciuppè alméne nu surrise. Se reréva, èra fatta! Accummenzèva lu sóp'e sótta pe nnande a la chèsa re la gióvene, uàrdanne in continuazione a la fenèstra, cu la speranza ca se putésse affaccé o che la mamma la mmannèva a lu néhòzzije accattè qualche cósa. Inzómma, avìte capìte ca era diffìcele assèje a chìre tiémbe a canósce na fémmena. E chi era affurtunète, facéva l'amóre annascúse. Li crestìjène pe se spusè mmannavene l'ammascèta e pò, quanne la mamma e lattène re la fémmena stévene accòmete, facèvene trasì l'uómenea ffè "L'AMORE IN CASA". Da quel momento la sorte dell'uomo era segnata, senza possibilità di ripensamenti; quella scelta era la strada definitiva e portava dritto all'altare. Oh, "L'AMORE IN CASA" signifechèva ca nun putìve fè niénde: quanne la scìve a truuè la fidanzata a la sera, la putìve sùle huardè e se t'azzecchève o l'alliscève nu pòche, s'avvicenèva subbète la mamma cu na scusa e t'avìve stè attiénde ca se se n'addunèva l'attène, t'abbuschève lu iatature nghèpe. Pe lu giòvene era na sufferenza e pe la fè fernuta, fissava al più presto la data delle nozze. Prima era tutto più difficile, ora tutto troppo facile. Stàteve bbuóne! | ||