(30/09/2016)
IL SABATO DEL VILLAGGIO DI GIACOMO LEOPARDI LIBERA TRADUZIONE IN DIALETTO SANTAGATESE DI GIOVANNI CASTELLO


di MaestroCastello

La donzelletta viene da la campagna......
Na uagnardèrra tòrna ra la cambagna cu nu fasce r'èrva, mèndre stèje calànne lu sóle; e pòrta mmène nu mazzetiérre re ròse e re vijòle pecché quann'é crèje ch'éja fèsta, le pièce a mbellettàrse lu piétte e li capìrre. Indànde, assettèta sópa na schèla cu re vecìne, na vicchiarèrra cóse, aspettànne ca se fèce nòtte; e cónta li tiémbe suje: quann'èra fèsta pur'erra se mbellettèva, tànne ch'era angòra bella arzilla, la séra scéva abballè cu li cumbagne re giuvendù. Ché bèlle tiémbe! Attuórne l'aria se scurisce, tòrna la calma e ra li tìttele e ra sópa re mundàgne ascénne la scruìja, mèndre ngiéle spónda na luna janga janga. Na cambèna t'arrecòrda la festa re crèje e quìre suóne t'addecréja lu còre. Na ròcchia re uagliùne allùcchene mmiézz'a la strèta e vanne zumbanne qua e rrà allèhramènde. E indànde lu zappatóre se retìra a la chèsa, frisculànne e pènza ca crèje finalmènde s'abbènda. Pò, quanne attuórne se stuta ogne luce e tutte stanne citte, siénde nu martiérre che vàtte, siénde la séga re lu falignème che stèje angòra alérta, nghiùse rinde a la putéha, cu la luce appiccèta: se spìccia a furnì l'imbégne prima che se fèce juórne. Lu sàbbete éja lu juórne chiù bbèlle re la settemèna, nu juórne chìjne re speranza e re cundandézza. Crèje pò, tòrna n'ata vòlda la tristézza e la nója, pecché ognùne già pènza c'adda turnè a la fatìja re sèmbe. Uagliunètte pazziarùle, vìre ca la giuvenézza tója éja cóm'a na jurnèta chiéna r'allehrézza, na jurnèta allucésa e tranguilla c'antìcepa la festa re la vita tója. Uagliò, siénde a mmé, hùrete mò che sì giòvene la fertuna che òsce t'attócca, chìste só l'anne cchiù bèlle e nun te rìche re cchiù; fa che la festa tója, pure s'arriva tarde; nun te sia troppe pesande.
Giovanni.