(04/06/2015)
" LA CAMPAGNA SANDAHATESE " INTERVISTA ALFONSO DE CAPRARIS


di MaestroCastello
La Campagna santagatese Ph Luigi DAquino
 La Campagna santagatese Ph Luigi DAquino


La Campagna santagatese Ph Luigi DAquino
 La Campagna santagatese Ph Luigi DAquino


Giovanni - Alfonso, leggo che da ragazzo avevi una campagna a Sant'Agata; dove precisamente? Ti va di rispondere in dialetto?

 Alfonso - Non c'è nessun problema. Se truuèva a duje passe ra lu paèse, a la Liscia, e precisamènde andò stèje lu lèmete re lu km. 2 re la strèta ca vèje a Accrìje, quanne quèra s’aggìra pe lu vòsche re Serevarùle.

 Giovanni - Ci descrivi com'era composto questo fondo? "

 Alfonso - Questa campagna ère bèlla assèje e strarìcca re tutte; tenèva quatte tipe defferènde re culdevaziòne: la parte re sòpa e quèra re sòtte re la tèrra se semmenàvne a ggrène, strambèlle opùre bianghètte, ca po’ ère quire ca s’ausèva pe fè li ciccecuòtte a lu juòrne re li muòrte; ògne duje anne la tèrra menèva lassèta a mmascèsa, mettènne re ffève o l’avèna, opùre ru ggrenerìnie o l’uòrsce; nda lu cuòrpe re mmièzze nge stèva la vigna, e a lu quarte, nvèce, l’alivìte e l’uòrte”."

 Giovanni: " Alfonso, parlami dell'Orto, cosa ci piantavate?

 Alfonso - Nda a l’uòrte se chiandàvne re ffève, li pesièrre, li nemìccule, li cìcere, li fasùle, re cepòrre, l’aglie, lu petrusìne, lu vaselecòje, re cecòrie, li pembròre, re scarciòffele, li pipecièrre, li vruòcchele, re ppatène, li tarre, ca po’ quanne la chiandìna crescèva, li cucuzzièrre nge re mangiavème nuje, re ccucòzze gialle scèvene a furnì nda lu pelòne re lu puòrche, e re semènde, na vòlda assuchète a lu sòle, rumanèvne passatièmbe pe mme.

 Giovanni - Avevate la vigna, hai detto?"

 Alfonso - La vigna merita un discorso particolare, “pecchè quanne la chiandèje, tata facìje arrevè ra ògne parte re l’Italia tutte li tipi re barbatèrre pussìbbele: uva janga e nèvera, muschète e muscatièrre, uva pe fè lu uìne crùre e rebbullìte e uva pe mangè, affìne l’uva spina, ca ère na vèra e pròpie raretà.

 Giovanni - E il vino? Parlami del vino del vostro vigneto.

 Alfonso -  Lu vìne ca te caccèva, nièvere cume a lu craòne, òldre a farse hradì, tenèva lu prègge r’esse tuòste hràzie a na hradaziòne alda, però tenèva pure lu defètte ca se mèndre stìve mangiànne, te carèva na stizza sòpa a lu musèle, stàtte buòne!, quèra nun nse luuèva cchiù.

 Giovanni - E alberi da frutta ne avevate?"

 Alfonso - Nge stèvne tande re chire àlbere re tutte re ffrùttere ca ère pussìbbele culdevè: pìre, amènele, perùne, nòce, castàgne, cerèse nèvere e majàteche, nèspele a Ggiappòne, sòreve, hranète, cutògne, cièlze janghe e russe, mìle”; soprattutto mele, di tante varietà.

 Giovanni - Qual era la frutta che preferivi?"

 Alfonso - Re mele lemungèlle ca pe me èrene re cchiù sapurìte,  èrene quère ca me piacèvene re cchiù.

 Giovanni - E poi?

 Alfonso - Un altro albero a cui “ije ère mòlde affezziunète ère quire re l’ amarène, ca se perdèvne pe ndèrra, tande ca nge ne stèvene e nun nse raccuglièvene, se no quère pòche pe fè la cunzèrva pe li ddùlge; ije, nvèce, ca me piacèvne nu munne, re facève apprìma secchè a lu sòle, e ròppe me facève re ssàcche re li calzùne chiène, e me re mmangève cammenànne cammenànne mmièzze a la strèta cume a li passatièmbe.

 Giovanni - Pere ne avevate?

 Alfonso: "Alle pere non andavo tanto appresso, “però m’ ngandève a gguardè nu pire ca stèva jùste nnande a la massarìja e ca tata avèva fatte nnestè cu trè tipe defferènde: quire classeche, lu spadone e lu pìre Sand Lariènze, ca ère nu spettàcule a bberè sòpa a lu stèsse àlbere trè frùttere devèrse re culòre, fòrma e hrandèzza.

 Giovanni - E dei fichi, che mi dici ?"

 Alfonso - Che dico dei fichi? R’àlbere mìsse qua e rra nda la vigna nun nse cundàvne, e li frùttere, ca accummenzàvne a assì a lu mèse re giugne cu li fiùre re San Giuuànne e furnèvne a lu mèse re settèmbre cu re fiche re Sanda Marìja, n’assèvene tande ca, cammenànne nda la vigna, si furmàvne sòtte a li scarpùne cèrte zuòcchele mbezzecùse fatte re tèrra e re re fiche, ca nun putìve fè a mène re stambescè; nzòmma se cammenèva sòpa a re fiche.

 Giovanni - E per concludere?

 Alfonso - di tutto c’era una tale abbondanza, “ca a li tièmbe re òsce une se putèva benìsseme aprì nu nehòzie re frutte e verdura, andò putèva abberamènde fè l’amèreca.

 Post Scriptum: Questa intervista ė realizzata con l'amico Alfonso De Capraris,  di origine santagatese che vive da sempre a Foggia. Alfonso firma spesso su SNM interessanti articoli su quella che è la sua vera passione, la musica classica. È persona colta, scrupolosa e sempre documentata.
 Questo lavoro è di pura invenzione. Volevo parlarvi della campagna santagatese ed Alfonso aveva pubblicato su SNM, un post eccezionale sull'argomento in un impeccabile santagatese, cosa strana per un foggiano come lui. Ho memorizzato il suo post e mi sono inventato l'intervista, estrapolando le risposte dal suo stesso articolo. Grazie a lui per essersi prestato al gioco ed a voi per l'attenzione rivolta a questo scritto. Buona vita!
 maestrocastello.